Societatea Studenţilor în Medicină din Bucureşti cunoscută şi sub abrevierile SSM sau SSMB, a fost înfiinţată la 1 ianuarie/13 ianuarie 1875, la şase ani după întemeierea Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi la optsprezece ani după prima societate ştiinţifică a medicilor din Bucureşti (Societatea Medicală Ştiinţifică – 1857), din necesitatea şi dorinţa studenţilor de a se sprijini reciproc, de a se manifesta ştiinţific într-un cadru organizat, dar mai ales din necesitatea documentării ştiinţifice într-o vreme în care literatura medicală românescă se afla la începuturile sale, iar bibliotecile de stat şi cea a Facultăţii de Medicină nu posedau cărţile şi revistele medicale necesare viitorilor medici. Promotorul acestei idei a fost Nicolae Manolescu, atunci student, ulterior ilustru profesor de oftalmologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Înfiinţarea societăţii (1875)

Astfel, în 1875, la 1 ianuarie după stil vechi sau 13 ianuarie după stil nou, un grup de studenţi, au pus bazele acestei societăţi.

Iată cum mărturiseşte profesorul Manolescu greutăţile prin care a trecut până să ajungă la ideea înfiinţării acestei societăţi:

„Sărac cum eram, nu puteam s’-mi cumpăr cărţile necesare studiilor şi cu atât mai puţin nu-mi puteam plăti luxul de a mă abona la vreo gazetă medicală; şi în dorinţa ce aveam de a citi lucrările noi, îmi veni ideea de a cere de la câţiva prieteni câte zece lei împrumut şi cum am făcut 100 de lei m-am abonat la “Archives physiologique”. Cum nu aveam însă nici putinţa, nici gândul de a da înapoi împrumutul făcut, îndată ce mi-a sosit jurnalul l-am dat şi lor să-l citească, anunţându-le totodată dispoziţia ce luasem asupra împrumutului. Cu citirea primului număr o mulţime de inconveniente se iviră, şi cel mai de căpetenie era că jurnalul se rupea înainte de a-l fi citit toţi cei care îl plăteau; atunci se simţi necesitatea unui loc unde să ţinem jurnalul şi unde să vină fiecare să-l citească. Din această cauză se născu ideea unei mici societăţi unde fiecare să aducem cărţile ce aveam, ca să le putem citi cu toţii. Ideea aceasta o spusei lui Istrati, Boicescu, Argeşeanu, Manicea, Steuceanu, Butărescu, Filibiliu, Pastia, Bejan şi alţii, astfel că la 1 ianuarie 1875 am pus bazele Societăţii Studenţilor în România, prima societate de studenţi din România.”

Societatea Studenţilor în Medicină, compusă iniţial din cei zece membri fondatori (Nicolae Manolescu, Constantin Istrati, Sterie Argeşeanu, Alexandru Boicescu, Constantin Steuceanu, George Pastia şi Vasile Vasiliu Bejan), plus alţi nouă membri înscrişi ulterior, au ţinut prima şedinţă publică la 16 februarie 1875, sub preşedinţia provizorie a lui Alexandru Boicescu. În această şedinţă se votează statutul compus din 27 de articole, se alege comitetul Societăţii, iar onoarea de preşedinte este conferită lui Nicolae Manolescu.

Potrivit statutului Societăţii, aceasta se compunea din membri activi, corespondenţi şi onorifici. Membrii activi erau studenţi ai Facultăţii de Medicină, putând fi admişi şi studenţi ai Facultăţii de Ştiinţe, ai Şcolii Superioare de Farmacie şi Veterinărie. Membrii corespondenţi erau studenţi ai altor facultăţi, iar membri onorifici erau declaraţi foşti membri ai Societăţii şi acele persoane care contribuiau la realizarea scopului Societăţii: ajutorarea şi facilitarea mijloacelor de studiu pentru studenţii în medicină. Astfel, sunt membri onorifici ai societăţii: Eforul Ghica, Carol Davila, Nicolae Manolescu, Nicolae Kretzulescu, Gheorghe Grozovici, Constantin Cantacuzino, Alexandru Obregia, George Pastia, Gheorghe Marinescu, C. Marcovci, Mina Minovici, Theodor Ionescu, Ernest Juvara şi alţii.

In şedinţa din 9 martie 1875, N. Manolescu îşi dezvolta dizertaţia despre “Holera” – inaugurând cu aceasta seria conferinţelor Societăţii; aceasta, împreună cu conferinţele studentului Istrate “Asupra României din punct de vedere medical” şi despre “Parnasul medical”, formează baza pe care s-a clădit întreg edificiul activităţii ştiinţifice a Societăţii.

Perioada 1875 – 1948

Războiul de independenţa

Din 1876 preşedintele acestei societăţi devine C.I. Istrati.
In aprilie 1877, firul acestei activităţi este intrerupt iar membrii Societăţii se vor implica activ în Războiul de independenţă – “ostaşii în alb”, cum au fost numiţi medicii şi personalul auxiliar ce au organizat şi asigurat Serviciul Sanitar al Armatei. Preşedintele din acea perioadă, C. Istrate declara că: „Din cauza evenimentelor politice, in locul raţiunii si a dreptului, a început să vorbească tunul – şi când patria mumă a făcut apel la fiii ei, spre a-i număra şi a opune şi ea forţa contra forţei şi tunul contra tunului, studenţii în medicină, membri ai tinerei Societăţi, n-au rămas indiferenţi. Alături cu ceilalţi studenţi ai Universităţii, ei au format coloane, s-au înscris voluntari şi au mers acolo unde glasul ţării îi chema.

Astfel, în ultima şedinţă, ţinută la 14 aprilie 1877, s-a luat următoarea decizie: „Având în vedere grelele evenimente prin care trece ţara noastră, avâd în vedere că mai toţi membrii acestei Societăţi pleacă pe câmpul de luptă, decidem a se suspenda funcţionarea Societăţii pe timp nelimitat, până când se vor reîntoarce membrii şi vor fi în număr suficient spre a putea lucra.”

1878-1916

Activitatea Societăţii se reia din 29 ianuarie 1878. Se fac numeroase înscrieri de noi membri, se stabilesc contacte cu librării din Paris, se cumpără dicţionarul Hirschfeld şi se fac abonamente la revistele “Paris medical” şi “Gazette des Hospitaux”.

Se înregistrează un salt al activităţii ştiinţifice a Societăţii: astfel, dacă în primii trei ani, numărul maxim de comunicări ştiinţifice a fost de 10 în 1876, după 1878 acesta creşte progresiv, atingând în 1882 cifra de 33. Creşte şi numărul de membri activi: plecând de la cei 10 membri fondatori în 1875, se ajunge în 25 de ani de activitate la 267 de membri.

Se stabilesc relaţii cu societăţi studenţeşti: Societatea Studenţilor Italieni din Neapole, societatea de lectură “Iulia” a junimii române de la Universitatea din Cluj, societatea academică “Junimea” – corporaţie română a Universităţii Francisco-Iosefine din Cernăuţi, societatea ştiinţifico-literară “Tinerimea Română”, societatea universitară “Unirea” din Bucureşti.

Revista „Spitalul”

În ianuarie 1881, membrii societăţii editează primul număr al revistei „Spitalul”, o revistă de comunicări ştiinţifice cu apariţie lunară şi distribuţie pe bază de abonament. Era prima revistă ştiinţifică editată în România.

Dezvoltarea Societăţii, înregistrarea sa ca persoană juridică, biblioteca

La 26 martie 1881 Academia Română, prin adresa nr. 175, ia Societatea Studenţilor în Medicină din Bucureşti sub patronajul său şi îi oferă câte una din toate publicaţiile sale periodice. In 1896 (la 21 de ani după înfiinţare) Societăţii i-a fost conferit titlul de Persoană Morală şi Juridică prin lege votată de Parlamentul României şi promulgată de Regele Carol I, ca semn de aprobare şi apreciere a întregii activităţi depuse.

In anii următori, Societatea Studenţilor în Medicină cunoaşte o firească dezvoltare, interesul studenţilor creşte într-un mod aproape exploziv, materializându-se în peste 30 de ani de conferinţe şi observaţii clinice în 1897, iar în 1899 s-au susţinut 81 de comunicări ştiinţifice. Pentru a stimula interesul membrilor, comitetul a instituit, pe lângă premiile anuale existente dinainte, şi premii lunare pentru cea mai bună lucrare pe o temă stabilită. De asemenea s-a trecut la comunicări scurte de cel mult 15 minute, documentate prin prezentarea de bolnavi, piese de anatomie patologică, preparate microscopice, fotografii, planşe, acestea fiind foarte mult apreciate de către publicul auditoriu.

Un element esenţial în dezvoltarea Societăţii l-a constituit biblioteca: plecând de la câteva numere din ”Archives Physiologiques”, la sfârşitul anului 1900 s-a ajuns la o grandioasă bibliotecă, proprietate a Societăţii. Biblioteca va fi ulterior confiscată de către comunişti în 1945.

Pentru a uşura munca celor doritori de a consulta acest material, Tache Ionescu – fost ministru liberal al Instrucţiunii Publice – a tipărit în 1896, pe seama Ministerului, catalogul bibliotecii în 1000 de exemplare, iar în anul următor s-a întocmit un supliment de catalog, în care a fost inclusă şi donaţia doctorului Polizu.

„Expoziţia pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor”

Preşedintele de atunci al Societăţii (G. Stoicescu) împreună cu Comitetul a hotărât prezentarea Societăţii la “Expoziţia pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor”, care s-a organizat în anul 1903, sub conducerea unuia dintre primii preşedinţi ai Societăţii, C. Istrate. Într-un dulap, Societatea (incluzând revista “Spitalul”), a prezentat vizitatorilor toată viaţa trecută şi produsele lor; alături de o întreagă colecţie de reviste, extrase şi lucrări originale, se găseau lucrări premiate în Societate, un catalog al bibliotecii, in mijlocul unui mic muzeu anatomo-patologic. Pentru toate acestea Societatea a primit medalia de aur şi diploma de colaborator. În anul 1906, invitată să participe la Expoziţia Naţională, Societăţii i-a fost decernată, pentru a doua oară, diploma de colaborator şi medalia de aur.

Despre Societate în presa de la începutul secolului XX

Gazetele perioadei scriau: “Dintre Societăţile studenţeşti, aceea care face puţin zgomot, despre care se vorbeşte mai puţin, este Societatea Studenţilor în Medicină. Dar dacă se vorbeşte puţin despre această Societate, ea a făcut şi face cu atât mai mult pentru ştiinţa membrilor săi, pentru a le înlesni studiile şi a înrădăcina într-înşii sentimentul de amiciţie şi camaraderie… O asemenea Societate Studenţească merită simpatiile tuturor şi desigur că ele nu-I vor lipsi.”

Perioada 1906-1915 şi aniversarea a 40 de ani de la înfiinţarea Societăţii

Societatea cunoaşte un progress extraordinar: dacă în 1906 ea număra 395 de membri, 19.000 de volume în bibliotecă şi un capital de 23.000 lei, în 1915 a ajuns la 30.000 de volume ştiinţifice, 70.000 lei şi un teren pentru clădirea proprie.
Membrii fondatori ai Societăţii de la 1875

In 1915, sub preşedinţia lui Victor Papilian (ulterior profesor la Universitatea de Medicină din Cluj), cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a Societăţii, s-a tipărit un volum omagial, de 80 de pagini, cuprinzând fotografia primului comitet din 1875, a ultimului comitet, din 1915 şi fotografiile tuturor preşedinţilor (în ordinea succesiunii la conducerea Societăţii) cu câte o dedicaţie din partea fiecăruia şi cu următoarea introducere, din partea comitetului:

“40 de ani împlineşte anul acesta Societatea Studenţilor în Medicină! Izvorâtă dintr-o generaţie care azi încă mai are reprezentanţi, Societatea Studenţilor în Medicină este rezultatul unei continuităţi de idei şi vederi, unei înţelegeri tacite între suflete, care vibrau într-o sforţare solidară spre aceeaşi ţintă… Un alt şir de generaţii au văzut în ea o sală mică, cu câteva reviste şi volume, dacă alţii au râvnit la o bibliotecă mare, apoi ultimele generaţii şi-au format un ideal, care merge spre realizare: clădirea localului propriu.

O societate studenţească ajunge într-o vreme de exagerat individualism, să numere 40 de ani de viaţă puternică şi rodnică, cu greutatea titului de persoană morală şi juridică, cu 30 000 de volume ştiinţifice, aproape 70 000 de lei şi un loc pentru clădirea proprie! O societate studenţească care păstrează care păstrează în sânul ei ca membri onorifici pe toţi foştii ei membri, azi doctori, profesori universitari, academicieni, savanţi, miniştri… O societate studenţească cu sute de membri active, ajunge să fie un focar de cultură ştiinţifică, deopotrivă pentru profesori, medici şi studenţi. Frumuseţea în viaţa Societăţii noastre e tocmai legatura eternă pe care un membru o are cu ea. Din această legătură s-a desprins seriozitatea Societăţii noastre şi din seriozitatea conducătorilor şi membrilor ei s-a dobândit organizarea puternică pe care o va avea oricând Societatea.

Misterul organizării serioase şi continua viaţă frumoasă a Societăţii se explică prin lipsa de egoism, prin interesul depus numai pentru Societate şi nu pentru individ, printr-un singur mod de a vedea la toţi conducătorii care s-au perindat în fruntea Societăţii noastre. 40 de ani de viaţă şi tot atâţia de lupte, frământări şi entuziasm! Din acestea toate au rezultat consolidarea caracterelor şi întronarea spiritului de dreptate, de bine şi de adevăr, care la un loc au contribuit în Societatea noastră, la solidaritatea bazată pe iubirea mare şi închegarea prieteniei şi a sinceritatei!

În anul una mie nouă sute cincisprezece, Societatea Studenţilor în Medicină, suind a 40-a treaptă, în lumina vie a soarelui, a reuşit să arate că se poate ajunge departe prin muncă, seriozitate şi iubire. Al 40-lea an nu însemnează nici ultimul, nici anul de maturitate, dar un an din şirul celor care vor duce Societatea la nemurire. Noi întrezărim un viitor strălucit Societăţii noastre şi o vedem cât de curând în palatul ei propriu. Cu viaţa ei frumoasă şi plină de roade, Societatea Studenţilor în Medicină îşi scrie pe nesimţite cartea ei de aur. Azi, când ne aflăm la 40 de ani ai Societăţii, acelaşi gând pe toţi ne procupă: trecutul Societăţii. Să lăsăm, dar acum, să ne vorbească înaintaşii noştri… Să-i ascultăm: ne vorbesc atâtea suflete distinse şi câte lucruri minunate…”

In 1916, odată cu începerea războiului, Societatea şi-a suspendat din nou activitatea, ultima şedinţă având loc pe 2 iulie 1916.

Perioada interbelică

La 17/ 30 noiembrie 1918, Societatea Studenţilor în Medicină a ţinut prima şedinţă plenară de după război, la care au fost prezenţi 46 de membri active şi 3 membri onorifici (V. Gomoiu, I. Jianu, T. Gane).

In noiembrie 1919, ca semn de înaltă apreciere a activităţii desfăşurate, Societatea a fost invitată la inaugurarea Universităţii Franceze din Strasbourg, iar la 22 noiembrie 1919, preşedintele de atunci al Societăţii, Marius Georgescu, este ales vicepreşedinte al Confederaţiei Internaţionale a Studenţilor.

În 1924, Societatea Studenţilor în Medicină, sub preşedinţia lui Ion Simionescu, a sărbătorit, în Sala Eforiei Spitalelor Civile, 90 de ani de la înfiinţarea primei “Şcoale Sanitare” în România – Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Aniversarea a 50 de ani de existenţă

În 1925, la împlinirea a 50 de ani de existenţă a Societăţii, preşedintele de atunci, Constantin Dănulescu, scria:

“Societatea Studenţilor în Medicină din Bucureşti, un focar de cultură ştiinţifică, de entuziasm pur naţional şi de ideal frumos, ce îmbrăţisează toate manifestaţiunile vieţei de student, împlineşte anul acesta 50 de ani de existenţă!

Pornind de la străduinţele tacite şi solidare ale câtorva suflete mari şi visătoare – toate dispărute astăzi – cari au ştiut să-I insufle încă dela început, prin altruismul lor entuziast, imortalitatea, ea a devenit prin munca, seriozitatea şi dragostea de bine a celor 50 de generaţii ce s-au perindat, nu numai cea mai puternică organizaţie studenţească din România, ci şi una din cele mai bogate şi impunătoare societăţi din Europa. Din iniţiativa ei au luat fiinţă toate celelalte societăţi studenţeşti, dispărute sau existente în ţară. Ea a fost prima care la timpul oportun a înţeles însemnătatea relaţiunilor cu diversele asociaţii studenţeşti române de peste hotare şi a luptat cu entuziasm şi generozitate pentru unitatea culturală şi naţională a tuturor românilor. Trecutul ei, bogat în atâtea fapte frumoase, nobile şi pline de roade, vorbeşte cu prisosinţă.