STUDIUL HF4HF

CALL: CERCETAREA CARE VIZEAZĂ DEZVOLTAREA STRATEGIILOR TERAPEUTICE INOVATOARE ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE” (CARDINNOV), CU CONTRACTARE DIN 2024 (UMFCD PARTENER)

Insuficiența cardiacă (IC) rămâne o cauză semnificativă de mortalitate la nivel mondial, în ciuda progreselor terapeutice notabile, ceea ce necesită explorarea unor strategii de tratament țintite și inovatoare (McDonagh et al. 2021). Inima, fiind organul cu cele mai mari cerințe energetice, produce peste 5 kg de ATP pe zi în condiții normale pentru a-și susține funcțiile. Pentru a satisface această nevoie energetică semnificativă, miocardul utilizează diverse substraturi, acizii grași fiind principala sursă datorită eficienței lor în producția de ATP comparativ cu carbohidrații și aminoacizii  (Doenst et al. 2013). Cu toate acestea, IC, indiferent de etiologia sa, implică adesea un metabolism cardiac alterat, caracterizat printr-o preferință pentru glucoză în detrimentul acizilor grași ca sursă de energie (Taegtmeyer et al. 2016). Deși anterior considerat un mecanism protector, descoperirile recente pun la îndoială acest concept (Wai et al. 2015).

Investigațiile inițiale folosind un model murin transgenic cu modificări mitocondriale în cardiomiocite au evidențiat o schimbare în utilizarea substratului energetic, de la acizi grași la glucoză, determinând progresia către cardiomiopatie dilatativă progresivă (CMD) cu fracție de ejecție redusă (Wai et al. 2015). Administrarea unei diete bogate în grăsimi acestor șoareci a restabilit metabolismul normal miocardic, ducând la regresia bolii (Wai et al. 2015). Pornind de la aceste descoperiri, un studiu ulterior a fost realizat pe modele porcine cu CMD non-ischemice și fracție de ejecție redusă. Acești porci au fost repartizați aleatoriu fie într-un grup cu dietă bogată în grăsimi, fie într-un grup cu dietă standard. După două luni de intervenție, modelele porcine care au primit dieta bogată în grăsimi au prezentat o creștere semnificativă a fracției de ejecție a ventricului stâng (FEVS) de la 41% la 56%, comparativ cu cei din grupul de control, unde FEVS s-a schimbat nesemnificativ de la 40% la 38%. Aceste rezultate au subliniat potențialul intervenției dietetice bogate în grăsimi în ameliorarea funcției sistolice în CMD non-ischemică (Martinez-Milla et al. 2020).

Un studiu uman recent, care a implicat 20 de pacienți cu IC non-ischemică și FEVS redusă, a examinat efectele perfuziilor intravenoase de glucoză + insulină versus lipide. Perfuzia de lipide a îmbunătățit semnificativ funcția cardiacă, crescând FEVS de la 35% la 40%, în timp ce perfuzia de glucoză + insulină nu a avut niciun impact asupra parametrilor bolii (Watson et al. 2023). Cu toate acestea, acest studiu a evaluat doar efectele imediate ale perfuziei de lipide asupra funcției cardiace, lipsind dovezi pe termen lung privind eficacitatea unui regim alimentar bogat în grăsimi în gestionarea IC. Totuși, această abordare nouă oferă speranțe în managementul medico-nutrițional al acestei afecțiuni răspândite.

Ipoteze

Ipoteza principală:

Ipoteza principală a studiului HF4HF este că o intervenție nutrițională completă cu o dietă bogată în grăsimi pe o perioadă de 2 luni va conduce la o îmbunătățire mai importantă a funcției sistolice la pacienții cu CMD non-ischemic și FEVS redusă, care urmează o terapie medicală optimă, comparativ cu o dietă de control cu o distribuție standard a macronutrienților. Această ipoteză se bazează pe schimbarea metabolică din IC și pe modularea metabolică potențială susținută de date preclinice solide.

Ipoteze secundare:

Prezumăm că o dietă bogată în grăsimi va îmbunătăți metabolismul energetic miocardic și funcția diastolică, precum și parametrii de “strain” ventricular stâng, comparativ cu dieta standard la pacienții cu CMD non-ischemic și FEVS redusă. De asemenea, prezumăm că această intervenție nutrițională cu dietă bogată în grăsimi va fi însoțită de reduceri mai mari ale concentrațiilor biomarkerilor cu rol prognostic cardiac, cum ar fi peptidele natriuretice, fără a implica schimbări semnificative a profilului lipidic sau a funcției hepatice.

Obiectivele studiului

Acest studiu își propune să compare efectele unei diete bogate în grăsimi cu cele ale unei diete de control, cu o distribuție standard a macronutrienților, asupra CMD non-ischemice cu FEVS redusă.

Obiectiv principal: Evaluarea și compararea efectelor unei diete bogate în grăsimi versus o dietă de control asupra FEVS.

Obiective secundare:

1. Evaluarea efectului dietei bogate în grăsimi asupra energiei miocardice, funcției diastolice și caracterizării tisulare/ strain-ului ventriculului stâng.
2. Compararea impactului dietei bogate în grăsimi asupra biomarkerilor specifici din sânge, incluzând peptidele natriuretice, profilul lipidic, și markerii funcției hepatice.
3. Evaluarea sustenibilitatii pe termen mediu a efectelor morfofuncționale ale dietei bogate în grăsimi comparativ cu dieta standard, după întreruperea acestora.
4. Evaluarea aderenței la dieta specificată și a fezabilității implementării acestei intervenții nutriționale.
5. Evaluarea și compararea efectelor dietei bogate în grăsimi și ale dietei de control asupra capacității de efort, măsurată prin testul de mers de 6 minute, și asupra calității vieții, conform Chestionarului Kansas City pentru Cardiomiopatii (KCCQ-12).
6. Siguranța dietei bogate în grăsimi comparativ cu dieta standard, prin monitorizarea efectelor adverse și reacțiilor adverse.