RECTORI PRECEDENTI

ANUL 1857
1948 - 1953

Acad. NICOLAE LUPU

1948 - 1953

 

Academician Nicolae Lupu a  ocupat funcția de rector al Facultǎții de Medicină din Bucureşti, ȋntre anii 1948-1953, Domnia Sa fiind și cel care a pus bazele Institutului de Terapeutică. Vasta activitatea științificǎ a academicianului a fǎcut ca Domnia Sa sǎ fie considerat  întemeietorul şcolii naţionale de hematologie, mai ales cǎ  lucrǎrile sale s-au orientat asupra studierii bolilor respiratorii, a celor cardiovasculare, a rolului leziunilor vasculare de origine microbiană în patogenia hipertensiunii arteriale, a bolii reumatismale, tifosului exantematic, hepatitei cronice postvirale.

Academicianul Nicolae Lupu este cel care a reclădit Clinica Medicală de la Spitalul Colentina, și a fǎcut din catedra de medicinǎ internǎ o adevărată şcoală, recunoscută în ţară şi peste hotare.  Contribuția academicianului este cu atȃt mai mare cu cȃt pe parcursul carierei a ȋndrumat  si format  numeroși medici.

1953 - 1955

Acad. STEFAN MILCU

1953 - 1955

 

Academicianul Ștefan Milcu devine doctor ȋn medicinǎ ȋn anul 1928, ȋntre anii 1953 și 1955 este rector al Institutului de Medicinǎ și Farmacie din București și director al Institutului de Endocrinologie C. I. Parhon ȋntre 1957-1977. Domnia Sa este unul dintre pionierii aplicării izotopilor radioactivi în endocrinologie, iar multe dintre cercetǎrile sale s-au ȋndreptat spre aprofundarea interrelaţiilor sistemului nervos cu glandele endocrine.

Dintre numeroasele sale lucrǎri de specialitate amintim: Este corpusculul carotic un paraganglion? (1938); Guşa endemică (distrofia endemică tireopată) (1949); Epifiza-glandă endocrină (1957); Terapeutica bolilor endocrine (1962); Endocrinopatiile tuberculoase (1982); Tratat de endocrinologie clinică (2 vol.1991). Domnia Sa a fost preşedintele Uniunii Societăţilor de Stiinţe Medicale din România ȋntre 1960-1964, iar ȋn 1965 devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale. Academicianul a fost membru ȋn numeroase societǎți internaționale dintre care amintim: Societatea internaţionalǎ de endocrinologie (1960),Societatea francezǎ de neuro-psiho-endocrinologie comparată (1966), membru al Societăţii internaţionale de biologie din Paris (1969) și al Comitetului de studiu al bienalei de la Amsterdam (1976). Domnia Sa a primit titlul de doctor honoris causa al universităţilor din Rennes ȋn 1969 şi Budapesta ȋn 1969. Domnia Sa este considerat, alături de Constantin I. Parhon, creatorul școlii românești de endocrinologie.

1955 - 1972

Acad. THEODOR BURGHELE

1955 - 1972

Academicianul Theodor Burghele a fost absolvent  al Facultǎții de Medicină din Iaşi, iar ȋn anul  1929 devine doctor ȋn medicinǎ  şi chirurgie cu teza ‘”Splenomegalia micotic㔑.  Ȋntre anii 1930 și 1931 urmeazǎ cursuri de specializare la Clinica de Urologie din Viena. Dupǎ ȋnceperea activitǎții ca și asistent universitar, Domnia Sa a fost  elevul Prof. Dr. Nicolae Hortolomei.  Ȋntre anii 1955 și 1972 a fost rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar ȋntre anii 1976-1977 a ocupat funcția de preşedinte al Academiei Romȃne. Ȋn perioada 1972 – 1975, prof. dr. Theodor Burghele a deţinut funcţia de Ministru al Sănătăţii. Domnia Sa a avut o vastǎ activitate stiințificǎ, iar prin reușitele sale a adus noi informații ȋn domenii precum: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, şocul chirurgical, anestezie şi reanimare modernă, și altele. Dintre lucrǎrile sale reamintim: The neurogenic bladder in spinal cord injuries (1970); Tulburări vezicale în traumatismele medulare – în colaborare cu V. Ichim; Erreures, fautes et risques en urologie (1971) dar și altele. Domnia Sa a fost membru ȋn numeroase  societăți și foruri medicale din țară sau internaționale: Societatea Română de Chirurgie, Academia Franceză de Medicină, Asociația Franceză de Urologie, Societatea Internațională de Chirurgie etc. Academicianul Theodor Burghele trece ȋn neființǎ ȋn anul  1977.

1972 - 1976

Prof. CONSTANTIN ANASTASATU

1972 - 1976

 

Prof. Dr. Constantin Anastasatu a ocupat ȋntre anii 1972-1976 funcția de rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar ȋn anul anul 1973 primeşte titlul de medic emerit. Domnia Sa a fost membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, preşedinte al Societăţii de Pneumologie şi Fiziologie ȋn anul 1974 dar și membru consilier al Uniunii Internaţionale împotriva tuberculozei.

Prof. Dr. Constantin Anastasatu a fost  premiat, ȋn anul 1967, cu medalia de aur C. Forlanini din partea Federaţiei Italiene de Tuberculoză.  Mare parte din activitatea științificǎ a Domniei Sale a fost ȋndreptatǎ spre tuberculozǎ dar și spre alte afecțiuni pulmonare, iar ȋn acest sens amintim lucrǎri precum: Chimioterapia şi chimioprofilaxia tuberculozei (1964); Fiziologia clinică (2 volume, colaborare 1972-1975) sau Metodologia cercetărilor de epidemiologie în tuberculoză (1971).  Profesorul Constantin Anastasatu a trecut ȋn neființǎ ȋn anul 1995, iar ȋn memoria Domniei Sale Spitalul de Pneumofiziologie din Mihăieşti, județul Vâlcea poartă astǎzi numele  de “Prof. Dr. Constantin Anastasatu”.

1976 - 1980

Prof. EUGEN PROCA

1976 - 1980

Prof. Dr.  Eugen Proca a fost  absolvent al Facultăţii de Medicină Generală din Bucureşti, iar ȋn anul 1969 a obținut  titlul de doctor docent.  A efectuat numeroase  stagii de specializare în Germania, Elveţia, Londra şi SUA. Domnia Sa a ocupat funcția de rector al Institutului de Medicină din Bucureşti  ȋntre 1976-1980 dar  și funcția de Ministru al Sănătăţii ȋntre anii 1978-1985. Ȋn  anul 1989 a reînfiinţat Societatea Romană de Urologie și a condus, timp de 25 de ani, Clinica de Urologie de la Fundeni.

Vreme  de 40 de ani şi-a concentrat atenţia asupra problemelor insuficienţei renale, organizând primul Centru de Hemodializă  și fǎcȃnd parte din echipa care a realizat prima  dializǎ  în România în 1959, dar și primul transplant renal la om în ţara noastră, ȋn anul 1980.

Ȋn ceea ce privește activitatea științificǎ a Domniei Sale, Prof. Dr. Eugen Proca a elaborat Tratatul de chirurgie,  a publicat peste 350 de studii  ȋn țarǎ și ȋn strǎinǎtate. De asemenea  fost redactor-şef al Revistei Române de Urologie, a fost preşedinte al Societăţii Române de  Urologie, membru titular al Academiei de Medicină din România, membru al Asociaţiei Europene de Urologie și al Societăţii Internaţionale de Urologie, iar ȋn 1992 a devenit  membru de onoare al Academiei Romȃne. Profesorul este considerat părintele urologiei moderne în România.

1980 - 1984

Acad. LEONIDA GHERASIM

1980 - 1984

 

Academicianul Leonida Gherasim este o somitate a cardiologiei romȃnești,  iar de-a lungul a cele 5 decenii de activitate a adus un mare aport ȋn ceea ce privește dezvoltarea medicinei romȃnești. Domnia sa are peste 200 de lucrări publicate dar și peste 20 de monografii sau tratate, de referințǎ ȋn literatura medicalǎ.  De asmemenea, lucrǎrile sale au adus contribuții importante ȋn domenii precum patologia arterelor coronariene, insuficiența cardiacă, hipertensiunea arterială, metodele de explorare neinvazive dar și ȋn ceea ce privește terapia modernă a bolilor cardiovasculare.

Domnia sa a fost rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti  ȋn perioada 1980 – 1984,  a fost director al clinicii de medicină internă  de la Spital Universitar de Urgență București,iar ȋn 2001 a devenit membru de onoare al Academiei Romȃne.

1984 - 1989

Prof. LUDOVIC PAUN

1984 - 1989

 

Prof. Univ. Dr.  Ludovic Pǎun  este absolvent al Facultăţii de Medicină a Institutului de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din București.  Profesorul  obţine titlul de doctor în medicină în anul 1967, iar pregǎtirea  postuniversitară o realizeazǎ prin participare la cursuri de perfecţionare în domeniul bolilor infecţioase și  bacteriologie organizate ȋn țǎrǎ, dar și ȋn strǎinǎtate.

Domnia Sa este preşedintele Societății Naționale Române de Boli Infecțioase şi Tropicale, iar ȋntre anii  1984- 1989 a ocupat funcția de rector al Universitǎții de Medicinǎ și Farmacie “Carol Davila” din București. Prof. Univ. Dr. Ludovic Pǎun este și cel care a organizat disciplina de boli tropicale în 1974,  dar şi activitatea Clinicii de Boli infecţioase şi tropicale din Spitalul „Dr. Victor Babeş”, în 1976.

Domnia Sa a avut o activitate științificǎ vastǎ cu peste 300 de articole publicate și a obținut, de-a lungul timpului, numeroase premii și distincții dintre care reamintim: premiul “Victor Babeş” al Academiei Române ȋn 1977, Albert Schweitzer “Gold Medal” ȋn anul 2001, indemnizaţia de merit pentru domeniul ştiinţă ȋn anul 2004 și altele. Este membru de onoare ȋn numeroase societǎți și academii, atȃt interne, cât și internaționale.

1990 - 1992

Prof. POMPILIU POPESCU

1990 - 1992

1992 - 2004

Acad. LAURENTIU M. POPESCU

1992 - 1996
1996 - 2000
2000 - 2004

Acad. Laurenţiu Popescu a ocupat funcția de rector al Universitǎții de Medicinǎ și Farmacie “Carol Davila” ȋntre anii 1992- 2004. Domnia Sa a absolvit Facultatea de Medicinǎ Generalǎ la Institutul de Medicina și Farmacie, București, iar ȋn anul 1972 a obținut titlul de doctor ȋn medicinǎ.

Academicianul este deținǎtorul a numeroase titluri de doctor honoris causa al unor universitǎți de prestigiu din strǎinǎtate, iar ȋn anul 2000 a primit distincția de “International Man of the Millennium”, ȋn Statele Unite.  Academicianul este directorul Intitutului Naţional de Patologie „Victor Babeş“ din Bucureşti, redactorul-şef al „Journal of Cellular and Molecular Medicine” dar și președintele Academiei de Știinte Medicale (ASM) din Romȃnia.

Activitatea științificǎ extrem de vastǎ a Domniei Sale este recunoscutǎ la nivel internațional, mai ales cǎ Acad. Laurentiu Popescu a publicat peste 100 de articole în jurnale internaționale. La acestea se mai adaugǎ și numeroasele comunicǎri, conferințe și seminarii susținute ȋn cele mai presitigioase instituții de ȋnvǎțǎmȃnt din lume. Academicianul este supranumit “pǎrintele telocitelor”, formaţiunile asemănatoare celulelor stem, prezente în diferite organe inclusiv în: inimă, la nivelul pielii şi al creierului. Ȋn anul 2012 a primit din partea Academiei Internaționale de Cercetari Cardiovasculare „Medalia de Merit” pentru descoperirea și cercetarea telocitelor, distincție consideratǎ un adevarat Premiu Nobel pentru cardiologie. Academicianul are o colecție impresionantǎ de distincții și premii și este membru al academiilor stiințifice din Polonia, Elveția, SUA, Franța. etc.

2004 - 2012

Prof. FLORIAN POPA

2004 - 2008
2008 - 2012

Prof. Univ. Dr. Florian Popa este fostul rector al Universitǎții de Medicinǎ și Farmacie „Carol Davila” din București, 2004 – 2012. Incepȃnd cu anul 1982 a ocupat mai multe funcții de conducere: director al Spitalul Clinic de Urgențǎ “Sf. Pantelimon”, București (1982-2005); director al Direcției Sanitare a Municipiului București (1995-1996), Secretar de Stat ȋn Ministerul Sǎnǎtǎții și Familiei (1996) și director general al Centrului Național de Perfecționare Postuniversitarǎ a medicilor și farmaciștilor de pe lȃngǎ Ministerul Sǎnǎtǎții și Familiei (2002-2008).
Prof. Univ. Dr. Florian Popa a absolvit Facultatea de Medicinǎ Generalǎ, Institutul de Medicinǎ și Farmacie, București, iar specializarea a fost fǎcutǎ ȋn chirurgia oncologică la Institutul Oncologic – Cluj. De asemenea, Domnia Sa a urmat și stagii de perfecționare la Centrul de Training de la Strasbourg – Franța ȋn chirurgie video-asistatǎ și la Universitatea din Montreal ȋn management medical și chirurgical. In prezent este șeful Clinicii de Chirurgie din cadrul Spitalului de Urgențǎ „Sfântul Pantelimon” din Capitalǎ.
Domnia Sa este membru fondator al Societǎții Romȃne de Chirurgie de Urgențǎ și Traumǎ și membru fondator al Societǎții Romȃne de Chirurgie de Urgențǎ și Traumǎ. Prof. Univ. Dr. Florian Popa a efectuat peste 16.000 de intervenții și s-a implicat ȋn dezvoltarea unor noi compartimente din chirurgia de urgențǎ: chirurgia toraco-pulmonarǎ, chirurgia vascularǎ, chirurgia plasticǎ.
Pe parsursul activității, profesorul a primit titlul de doctor honoris causa de șapte ori si a fost distins cu numeroase premii dintre care aminintim: Ordinul Național “Pentru Merit” ȋn gradul de Cavaler (2002); Mare Maestru ȋn Medicinǎ, Facultatea de Medicinǎ Dentarǎ (2004); Diploma de Excelențǎ pentru lucrarea “Semiologie și practicǎ Chirurgicalǎ elementarǎ”, la al II-lea Salon Național de Carte Universitară – UMF “Carol Davila” (2006); Medalia de aur – Inventika, pentru echipamentul pentru lavaj ventricular cerebral activ controlat, Bucuresti (2009); Steaua Romaniei în grad de cavaler (2009); Placheta de Onoare a Colegiului Medicilor din Latakia – Siria (2006) și multe altele.

PREZENT
TOP
X