În oferta educaţională a disciplinei sunt incluse cursurile de Farmacognozie, Fitochimie şi Fitoterapie (an III Farmacie, 3 ore/săptămână, semestrul I şi II, curs obligatoriu), Fitoterapie (an V Farmacie, 2 ore/săptămână, semestrul II, curs opţional) şi Evaluarea efectelor terapeutice, analiza şi controlul produselor vegetale (rezidenţiat, Laborator Farmaceutic). Noţiunile predate la curs vizează cunoaşterea şi consolidarea bazei ştiinţifice de utilizare a plantelor medicinale în terapie.

Fiecare capitol al Cursului de Farmacognozie, Fitochimie şi Fitoterapie are în introducere o parte de generalităţi care include: definiţia, răspândirea, structura chimică şi proprietăţile fizico-chimice ale grupului respectiv de principii active, în baza lor dezvoltându-se metodele de extracţie, identificare şi dozare, acţiunea farmacologică, mecanismele de acţiune, toxicitatea şi formele farmaceutice de administrare.

Sunt apoi prezentate produsele vegetale care fac obiectul fiecărui capitol, un accent deosebit punându-se pe compoziţia chimică, pe corelaţia dintre aceasta şi acţiunea farmacologică, pe întrebuinţări, forme de administrare şi, în unele cazuri, pe corelaţia cu unele specialităţi farmaceutice. La finele fiecărui capitol sunt menţionate şi remediile fitoterapeutice mai puţin cunoscute, în scopul confirmării ştiinţifice a valorii lor curative.

Programa analitică s-a îmbogăţit treptat prin adăugarea unor noi capitole, de interes farmacologic (poliholozide imunomodulatoare, lectine, substanţe cu acţiune alergizantă, proteine edulcorante, aminoacizi atipici cu proprietăţi toxice, principii active de origine marină, gemoterapice, interacţiuni supliment – medicament, etc.).

S-au introdus noi produse vegetale folosite în industria extractivă de medicamente ca materie primă. S-a restrâns, în schimb, volumul informaţiilor privind descrierea macroscopică şi microscopică a speciilor medicinale.

Lucrările practice desfăşurate în laboratorul disciplinei au ca scop stabilirea identităţii, purităţii şi calităţii diferitelor tipuri de produse vegetale, însuşirea de către studenţi a metodelor de obţinere şi caracterizare a diferitelor tipuri de extracte vegetale (metode spectrofotometice, cromatografice, gravimetrice, tritimetrice etc.). Pe parcursul semestrului II, suplimentar se derulează şi diferite teme de cercetare, care vizează înţelegerea de către student a amplului procedeu derulat în scopul obţinerii unui fitopreparat cu aplicabilitate practică.

În cadrul cursului opţional de Fitoterapie sunt prezentate domeniile de aplicabilitate ale fitoterapicelor, noţiuni de consiliere a pacientului, recomandarea, eliberarea de fitopreparate şi interacţiunile supliment – medicament.

În cadrul modului de rezidenţiat, cursanţii beneficiază de studii aprofundate în domeniul fitochimiei, aspecte privind proprietăţile fizico-chimice, metodele de extracţie, identificare şi dozare ale diferitelor tipuri de principii active.

Cursurile postuniversitare vizează prezentarea celor mai noi date ştiinţifice despre medicamentul de origine vegetală. Tezele de doctorate elaborate la această disciplină s-au axat pe dezvoltarea unor noi fitopreparate cu utilizare în diferite afecţiuni.

În paralel cu activitatea didactică, membrii colectivului desfăşoară şi o activitate de cercetare ştiinţifică.

Principalele direcţii de cercetare sunt:

• fundamentarea ştiinţifică prin analize de profil farmacognostic, fitochimic şi biologic a utilizării în fitoterapia actuală a diverselor specii medicinale;
• introducerea în practica medicală actuală a noi specii vegetale (utilizate tradiţional sau mai puţin cunoscute, indigene sau exotice); dinamica acumulării şi influenţa condiţiilor pedoclimatice asupra conţinutului în compuşi farmacologic activi;
• obţinerea şi caracterizarea de extracte vegetale; standardizarea şi determinarea profilului farmacologic şi biochimic; izolarea de principii active de importanţă terapeutică din diverse surse vegetale; obţinerea prin semisinteză de noi compuşi înnobilaţi din punct de vedere terapeutic;
• formularea de noi fitopreparate cu aplicabilitate practică şi stabilirea metodologiei de cercetare şi control necesară.