Administrația Prezidențială a României a găzduit dezbaterea națională „Prioritate Națională pentru Prevenție – Medicina de familie în centrul politicilor de sănătate și al rezilienței sistemului sanitar”, organizată în parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și Fundația „Societatea Universitară de Medicină de Familie AMAS”.
Evenimentul a adus împreună reprezentanți ai autorităților publice, reprezentanți ai mediului academic și profesional, medici de familie și medici rezidenți, experți în politici de sănătate, și ai organizațiilor din domeniul medical, într-un dialog dedicat transformării prevenției într-o componentă centrală a politicilor de sănătate din România.
Prevenția – o investiție în sănătatea societății
Prima Doamnă a României, Mirabela Grădinaru, a transmis un mesaj puternic privind necesitatea repoziționării prevenției în centrul sistemului de sănătate și a evidențiat rolul esențial al medicului de familie în acest proces.
„Medicul de familie se află în prima linie a prevenției, iar prevenția reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai inteligente investiții pe care o societate le poate face.”
Prima Doamnă a subliniat că o populație mai sănătoasă, reducerea costurilor generate de boală și îmbunătățirea calității vieții presupun trecerea de la o abordare predominant reactivă la una în care prevenția devine „o prioritate strategică și o responsabilitate morală”.
În același timp, au fost evidențiate două provocări importante: deficitul de medici, în special în mediul rural, și amploarea dezinformării medicale. Pentru numeroși cetățeni, medicul de familie reprezintă principalul contact cu sistemul de sănătate, ceea ce face cu atât mai importantă identificarea unor soluții care să reducă inegalitățile dintre mediul rural și cel urban și să facă medicina de familie atractivă și sustenabilă în toate comunitățile.
În ceea ce privește dezinformarea, mesajul Primei Doamne a fost, de asemenea, unul clar: societatea are nevoie de mai multă educație pentru sănătate, de susținerea vocii medicilor și specialiștilor și de consolidarea încrederii în știință. În egală măsură, păstrarea medicilor tineri în România presupune nu doar recunoașterea contribuției lor, ci și crearea unor condiții reale pentru dezvoltarea unei cariere aici.
În continuarea mesajului privind necesitatea transformării prevenției într-o prioritate strategică, Prof. Univ. Dr. Viorel Jinga, Rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, a evidențiat responsabilitatea pe care mediul universitar medical o are în acest proces și a susținut un discurs amplu, în care a punctat atât diagnoza actuală a sistemului, cât și direcțiile concrete pe care le propune pentru reforma prevenției în medicina de familie.
Misiunea unei universități de medicină depășește formarea unor profesioniști de înaltă calitate. Prin comunitatea sa academică, prin cercetare, educație, inovare și capacitatea de a reuni expertiză din multiple specialități, UMF „Carol Davila” poate avea un rol instituțional major în dezvoltarea programelor de prevenție și în fundamentarea lor pe dovezi științifice.
Rectorul a pornit de la o constatare, că problema României nu este lipsa unui cadru legislativ pentru prevenție, ci diferența dintre ceea ce este prevăzut normativ – inclusiv pașii importanți făcuți prin extinderea consultațiilor preventive introdusă în Contractul-cadru din 2023 – și ceea ce se realizează efectiv la nivel populațional. Comparativ cu sistemele europene mai mature, unde medicul de familie funcționează ca un veritabil „manager al prevenției” pentru întreaga populație înscrisă, în România prevenția rămâne, în prea mare măsură, legată de momentul în care pacientul ajunge la cabinet, și nu de identificarea proactivă, stratificarea riscului și rechemarea sistematică a populației.
Pornind de la această diagnoză, Prof. Univ. Dr. Viorel Jinga a conturat un set de direcții și propuneri concrete pentru reforma medicinei de familie, subliniind că trecerea de la un sistem reactiv la unul proactiv presupune acțiune coordonată pe mai multe planuri:
- Un cadru legislativ dedicat prevenției – printr-un capitol distinct în Legea 95/2006, care să definească prevenția drept responsabilitate fundamentală a medicinei de familie, populația eligibilă pentru fiecare tip de prevenție, obligațiile Ministerului Sănătății și ale CNAS, precum și indicatorii naționali și finanțarea distinctă a acestei componente.
- Un pachet preventiv individualizat pentru fiecare cetățean înscris la medicul de familie, adaptat vârstei, sexului și factorilor de risc, susținut, la nivel de relație medic–pacient, printr-un contract preventiv anual.
- Digitalizarea prevenției, prin generalizarea unui dosar electronic preventiv cu alerte automate pentru vaccinări, screening și factori de risc și prin introducerea, la nivelul aplicațiilor de sănătate, a unui „buletin preventiv al cetățeanului” – o imagine simplă și accesibilă a stării preventive individuale, fără a transforma prevenția într-o obligație coercitivă.
- Un mecanism de finanțare distinct pentru prevenție, complementar plății per capita și pe serviciu, care să recompenseze acoperirea populației și rezultatele preventive – vaccinare, screening, controlul factorilor de risc cardiovascular, al diabetului și al hipertensiunii, renunțarea la fumat – nu doar numărul de consultații efectuate. În această logică, Rectorul a propus și constituirea unui fond național dedicat exclusiv prevenției, distinct de bugetul curativ, al cărui impact să fie urmărit prin economiile generate de reducerea spitalizărilor și a complicațiilor bolilor cronice.
- Extinderea echipei de prevenție din jurul medicului de familie, prin implicarea explicită a asistentului medical – cu atribuții de recall, educație pentru sănătate și monitorizare a pacienților cronici – și, acolo unde este posibil, a psihologului, nutriționistului sau fiziokinetoterapeutului.
- Monitorizare și responsabilizare la nivel de sistem, printr-un raport național anual al prevenției, publicat de Ministerul Sănătății și CNAS, cu indicatori privind acoperirea vaccinală, participarea la screening, controlul bolilor cronice și diferențele urban-rural – astfel încât România să măsoare rezultatele prevenției, nu doar volumul serviciilor raportate.
Aceste direcții converg către un singur principiu, aliniat și recomandărilor recente ale EUROPREV/WONCA Europe: o prevenție bazată pe dovezi și pe risc, orientată către populația țintă, susținută de digitalizare, recall sistematic, indicatori clari și finanțare adecvată și nu o extindere nediferențiată a investigațiilor pentru toată populația.
Prevenția trebuie construită, ca un continuum: de la educația pentru sănătate și identificarea precoce a factorilor de risc până la screening, diagnostic precoce, monitorizare și prevenirea complicațiilor bolilor cronice. Pentru ca acest continuum să funcționeze, este necesară o colaborare reală între medicina de familie, celelalte specialități medicale, universități, autorități și comunități.
Consolidarea prevenției trebuie însă însoțită de investiția în resursa umană. Formarea și păstrarea în România a medicilor tineri, creșterea atractivității specialităților deficitare și dezvoltarea unor oportunități profesionale inclusiv în comunitățile insuficient deservite reprezintă condiții pentru reducerea inegalităților de acces la sănătate.
Prin educație, cercetare, inovare și expertiza comunității sale academice, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București își reafirmă disponibilitatea de a contribui activ la dezvoltarea unei culturi naționale a prevenției și la construirea unui sistem de sănătate mai echitabil, mai eficient și mai rezilient.
Pornind de la aceste perspective, Prof. Univ. Dr. Ana Maria Alexandra Stănescu, Președinta Fundației „Societatea Universitară de Medicină de Familie AMAS” și coordonatoarea dezbaterii, a consolidat mesajul privind poziția fundamentală a medicinei de familie în arhitectura prevenției.
Strategiile, programele și politicile publice își ating obiectivele doar atunci când ajung efectiv la cetățean. Iar medicul de familie este cel care poate transforma prevenția dintr-un concept de politică publică într-o intervenție concretă, continuă și adaptată fiecărui pacient. Prin relația de lungă durată cu pacientul și familia acestuia, medicul de familie poate identifica precoce factorii de risc, poate promova vaccinarea și participarea la programele de screening, poate monitoriza bolile cronice, poate orienta pacientul către celelalte niveluri de asistență medicală și, fundamental, poate construi acea relație de încredere fără de care prevenția este dificil de realizat.
De aceea, consolidarea medicinei de familie nu reprezintă exclusiv o problemă a unei specialități medicale. Este o condiție pentru dezvoltarea unui sistem de sănătate orientat către prevenție, accesibilitate, continuitatea îngrijirii și reducerea inegalităților.
Aceasta este și una dintre mizele dialogului instituțional inițiat prin această dezbatere: conectarea expertizei medicinei de familie cu resursele mediului universitar și cu capacitatea autorităților publice de a transforma soluțiile validate științific în politici și programe sustenabile.
Evenimentul a reafirmat astfel un obiectiv comun: prevenția trebuie să evolueze de la deziderat la politică publică, iar medicina de familie trebuie să se afle în centrul acestei transformări.
Prin educație, cercetare, inovare și expertiza comunității sale academice, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București își reafirmă disponibilitatea de a contribui activ la dezvoltarea unei culturi naționale a prevenției și la construirea unui sistem de sănătate mai echitabil, mai eficient și mai rezilient.
