Farmacologia s-a desprins din fiziologie, de la care a preluat metodologia experimentală şi a evoluat către terapeutică, devenind baza folosirii raţionale a medicamentului.

În ţara noastra farmacologia s-a dezvoltat predominant în cadrul centrelor universitare medicale, profesorii de farmacologie şi echipele lor fiind un factor hotărâtor în  promovarea cunoştinţelor despre medicament şi a cercetării în acest domeniu. În anii care vor urma este probabil că va creşte considerabil rolul farmacologilor, ca şi importanţa industriei farmaceutice în cercetarea farmacologică.

Apariţia unei catedre de farmacologie în Facultatea de medicină din Bucureşti, cea mai veche catedră de acest fel din ţară, a necesitat câteva etape relativ distince.

O primă etapă a apărut din necesitatea constituirii unui învăţământ de farmacologie pentru medici şi farmacişti şi această etapă este legată în principal de numele a 3 personalităţi, farmaciştii Francisc Pruzinskyşi Frederic Gaudy,şi Constantin Hepitescare era în egală măsură şi medic şi farmacist. În fapt Hepites era un erudit. El studiase mineralogia, chimia, botanica, farmacia şi medicina. Această etapă durează aproximativ între 1856, prima atestare documentară a unui învăţământ de farmacologie, şi 1864, când Hepites părăseşte învăţământul. Ulterior dezvoltarea învăţământului de farmacologie este promovată cu precădere de medici.

O a doua etapă este legată în principal de numele profesorilor Zaharia Petrescuşi Nicolare Măldărescu. Este o etapă în care învătământul de farmacologie se predă uneori în discipline distincte, atât pentru medici cât şi pentru farmacişti, fie numai în Facultatea de Farmacie, fie numai în Facultatea de Medicină, fie distinct de cele două facultăţi, respectiv în Facultatea de Ştiinţe. Această etapă durează până în 1901 când Catedra de Farmacologie ia titulatura de „Catedra de Farmacologie şi Clinică Terapeutică”.

După 1901 catedra devine practic o instituţie bine definită care are o evoluţie continuă, ascendentă, sub conducerea succesivă a urmaşilor profesorilor Zaharia Petrescu şi Nicolare Măldărescu, respectiv, în ordine, profesorul Dimitrie Ionescu(1912-1920), profesorul Socrat Lalu (1920-1940), profesorul Petre Niculescu(1942-1944), profesorului Ion Niţescu, (titular al Catedrei de Fiziologie care predă farmacologie ca supinitor între 1940 şi 1947), profesorul Alfred Teitel (1947-1074), profesorul Valentin Stroescu (1974-2000) şi, în prezent (începând cu anul 2000), profesorul Ion Fulga.