Prof. univ. | Gird Cerasela Elena | titular |
Conf. univ. | Dutu Ligia Elena | titular |
Conf. univ. | Popescu Maria Lidia | titular |
Conf. univ. | Deculescu-Ionita Teodora | titular |
Asist. univ. | Ionita Elena Iuliana | titular |
Asist. univ. | Luta Emanuela Alice | titular |
Iniţial, în planul de învăţământ, Farmacognozia, ca disciplină de profil farmaceutic a existat sub denumirea de Materia Medica (1857-1861), apoi, ca Pharmacologia şi Pharmacognostica şi a fost predată de către doctorul medic şi farmacist Constantin C. Hepites (1861-1890), atât elevilor farmacişti, cât şi celor medicinişti.
În 1907, conducerea Disciplinei de Farmacognozie, care a funcţionat în cadrul Facultăţii de Medicină, a fost încredinţată conferenţiarului dr. Constantin Mladoveanu (1915), precum şi profesorilor medici: dr. Nicolae Măldărescu, dr. Dimitrie Ionescu (1913-1920) şi dr. Socrat Lalu (1923).
Din 1923, Farmacognozia a fost organizată sub formă de conferinţă la Catedra de Botanică Generală şi Sistematică. Din 1934, disciplina s-a organizat în cadrul Catedrei de Farmacognozie şi Farmacodinamie şi a fost suplinită, iniţial de conferenţiar C. Kollo, şi apoi titularizată de profesorii: Gheorghe Martinescu (1935-1937), Th. Solacolu (1937-1938) şi Gheorghe Niculescu (1938-1949).
În 1949, Catedra de Farmacodinamie şi Farmacognozie s-a scindat în cele două discipline componente, Farmacognozia fiind preluată de conf. dr. farm. Dumitru Grigore Constantinescu (1949-1952), prof. dr. doc. farm. Eugeniu George Constantinescu (1952-1975), prof. dr. doc. farm. Ioan Ciulei (1975-1991), prof. dr. farm. Viorica Istudor (1991-2002) şi prof. dr. farm. Cerasela Elena Gîrd (2002-prezent).
Din 1994 denumirea disciplinei a devenit Farmacognozie, Fitochimie şi Fitoterapie.
Cunoştinţele dobândite în cadrul disciplinei cuprind: principii, modele şi metode ştiinţifice aplicabile în proiectarea, formularea, prepararea şi condiţionarea de fitoterapice de origine vegetală; modalităţi de însuşire a unor aptitudini şi abilităţi utile practicii în domeniul fitoterapiei; noţiuni de bază despre fitoterapie; selectarea de fitopreparate dependent de polipatologia şi polimedicaţia pacienţilor; consilierea pacienţilor în domeniul medicamentului vegetal;
Regulile de Bună Practică Farmaceutică în conformitate cu standardele internaţionale privind fitoterapicele, suplimentele alimentare, cosmeticele şi alte produse pentru sănătate.
Cunoştinţele dobândite în cadrul proceselor didactice şi de cercetare, cu respectarea standardelor specifice activităţilor sunt folosite pe parcursul practicii/activităţii în unităţile farmaceutice (circuit deschis, închis, laborator de control, industrie farmaceutică).
În oferta educaţională a disciplinei sunt incluse cursurile de Farmacognozie, Fitochimie şi Fitoterapie (an III Farmacie, 3 ore/săptămână, semestrul I şi II, curs obligatoriu), Fitoterapie (an V Farmacie, 2 ore/săptămână, semestrul II, curs opţional) şi Evaluarea efectelor terapeutice, analiza şi controlul produselor vegetale (rezidenţiat, Laborator Farmaceutic). Noţiunile predate la curs vizează cunoaşterea şi consolidarea bazei ştiinţifice de utilizare a plantelor medicinale în terapie.
Fiecare capitol al Cursului de Farmacognozie, Fitochimie şi Fitoterapie are în introducere o parte de generalităţi care include: definiţia, răspândirea, structura chimică şi proprietăţile fizico-chimice ale grupului respectiv de principii active, în baza lor dezvoltându-se metodele de extracţie, identificare şi dozare, acţiunea farmacologică, mecanismele de acţiune, toxicitatea şi formele farmaceutice de administrare.
Sunt apoi prezentate produsele vegetale care fac obiectul fiecărui capitol, un accent deosebit punându-se pe compoziţia chimică, pe corelaţia dintre aceasta şi acţiunea farmacologică, pe întrebuinţări, forme de administrare şi, în unele cazuri, pe corelaţia cu unele specialităţi farmaceutice. La finele fiecărui capitol sunt menţionate şi remediile fitoterapeutice mai puţin cunoscute, în scopul confirmării ştiinţifice a valorii lor curative.
Programa analitică s-a îmbogăţit treptat prin adăugarea unor noi capitole, de interes farmacologic (poliholozide imunomodulatoare, lectine, substanţe cu acţiune alergizantă, proteine edulcorante, aminoacizi atipici cu proprietăţi toxice, principii active de origine marină, gemoterapice, interacţiuni supliment – medicament, etc.).
S-au introdus noi produse vegetale folosite în industria extractivă de medicamente ca materie primă. S-a restrâns, în schimb, volumul informaţiilor privind descrierea macroscopică şi microscopică a speciilor medicinale.
Lucrările practice desfăşurate în laboratorul disciplinei au ca scop stabilirea identităţii, purităţii şi calităţii diferitelor tipuri de produse vegetale, însuşirea de către studenţi a metodelor de obţinere şi caracterizare a diferitelor tipuri de extracte vegetale (metode spectrofotometice, cromatografice, gravimetrice, tritimetrice etc.). Pe parcursul semestrului II, suplimentar se derulează şi diferite teme de cercetare, care vizează înţelegerea de către student a amplului procedeu derulat în scopul obţinerii unui fitopreparat cu aplicabilitate practică.
În cadrul cursului opţional de Fitoterapie sunt prezentate domeniile de aplicabilitate ale fitoterapicelor, noţiuni de consiliere a pacientului, recomandarea, eliberarea de fitopreparate şi interacţiunile supliment – medicament.
În cadrul modului de rezidenţiat, cursanţii beneficiază de studii aprofundate în domeniul fitochimiei, aspecte privind proprietăţile fizico-chimice, metodele de extracţie, identificare şi dozare ale diferitelor tipuri de principii active.
Cursurile postuniversitare vizează prezentarea celor mai noi date ştiinţifice despre medicamentul de origine vegetală. Tezele de doctorate elaborate la această disciplină s-au axat pe dezvoltarea unor noi fitopreparate cu utilizare în diferite afecţiuni.
În paralel cu activitatea didactică, membrii colectivului desfăşoară şi o activitate de cercetare ştiinţifică.
Principalele direcţii de cercetare sunt:
Cursuri studenti
Tematică Farmacognozie Examen admitere doctorat
Bibliografie